O nominalizare Globul de Aur, o nominalizare Cannes, 2 nominalizări Academia Europeană de Film.

Tatăl împlineşte 60 de ani. Familia, una mare fiind, se reuneşte toată, după mult timp, pentru a sărbători aniversarea la conacul familiei. Aparent, toţi au revenit acasă pentru a-i arăta tatălui respectul şi dragostea… sau poate nu? Fiul cel mic vrea să-şi facă tatăl mândru, dar afacerea lui e cu un bar dintr-o zonă murdară și rău famată a Copenhagăi, capitala Danemarcei. Fiul cel mai mare a ajuns mai departe în carieră: el conduce un restaurant în Franţa. Sora lor e antropolog, o meserie care-l nedumereşte şi nemulţumeşte pe tată. Cei trei mai aveau o soră, cea mai mare, care s-a sinucis de curând. La masa festivă, tatăl îi cere fiului cel mare să spună câteva cuvinte despre sora lui moartă, fiindcă el e prea emoţionat s-o facă. Fiul cel mare e imediat de acord cu asta. De altfel, avea deja scrise două discursuri. Unul pe hârtie galbenă şi unul pe o coală verde. El îl roagă pe tată să aleagă culoarea discursului. Tatăl alege verde, iar fiul anunţă că acesta e ”Discursul Adevărului”. Toată familia râde, mai puţin tatăl, care se crispează, fiindcă ştie că fiul va dezvălui de ce s-a sinucis sora sa…

IMDB : 8,1