O nominalizare Cannes

“Prin voinţa destinului, printr-un capriciu al hazardului sau graţie unei şanse, două personaje nu prea tinere şi deloc fericite îşi găsesc drumul împreună. Cum ei întâlnesc o fericire târzie, ea are un gust amar şi un dram de ironie.” – Olga Ulianova – 1983 (Le Film sovietique).

În restaurantul gării Zastupinsk unde lucrează, Vera e martora despărţirilor, revederilor, bucuriilor şi necazurilor pasagerilor. Ea însăşi îşi aşteaptă logodnicul, pe Andrei…Printr-un concurs de împrejurări, Platon Ryabinin ajunge în aceast mic orăşel…ţinuta şi statura lui îl evidenţiază în mulţimea comună, de altfel, el priveşte lumea prin ochii unui artist – este pianist.
Paşaportul lui Platon e luat accidental de Andrei, banii îi sunt furaţi, pierde trenul şi se vede nevoit să aştepte. În ciuda mediului neadecvat , lui Platon, şederea de câteva zile în Zastupinsk, îi rezerva surpriza plăcută de a descoperi o femeie adevărată, pe Vera. Pianistul însă nu se poate bucura pur şi simplu de o mini-vacanță…îşi aşteaptă sentinţa de a merge la închisoare, iar resemnarea de până acum, pare să fie înlocuită de alte sentimente…
Cum e posibil ca un artist că Ryabinin să fie acuzat de o infracţiune gravă, cum va face faţă încercării dure a vieţii? Un cinefil avizat sau amator va descoperi un film emoţionant, captivant, memorabil, în care fiecare secvenţa e deplin justificată, în care jocul actorilor te obliga să-l revezi, în care muzică te va face să vibrezi la unison cu povestea, al cărui fir se schimbă tulburător…Cuvintele nu pot exprima destul, lăsăm filmul să vorbească…