În inima agitată a Teheranului, Badii, un bărbat de vârstă mijlocie, își planifică un act tragic: sinuciderea. El călătorește prin oraș, căutând pe cineva dispus să-l înmormânteze după ce își va lua viața, oferind o sumă considerabilă de bani. În discuțiile sale cu un student musulman, un soldat kurd și un seminarist afgan, fiecare refuză din motive personale. În cele din urmă, îl găsește pe Bagheri, un taxidermist azer cu un copil bolnav, care acceptă oferta pentru bani. Într-o conversație sinceră, Bagheri își împărtășește propria încercare de sinucidere din 1960, când a renunțat la acest gând, oferindu-i copilului său frunze de vișină. El îl îndeamnă pe Badii să observe frumusețea lumii: soarele, luna și stelele. Filmul se încheie sub ploaia unei furtuni, lăsând decizia finală a lui Badii și destinul lui Bagheri la interpretarea spectatorului.